1st day in Bruxelles - inside JADE house

Aproape tot board-ul BOS (adica Mihai, Adelina, Raluca, Diana, Ciprian si eu) am plecat la Bruxelles pt JADE Spring Meeting '09 - in urma careia BOS va deveni membra JADE - deci ne internationalizam :)

Impresii dupa prima zi de Bruxelles:

Am ajuns la o clima un pic mai friguroasa ca a noastra si cu mult mai ploioasa, dar ne-am incalzit la primirea membrilor JADE si la o ceasca de cafea fierbinte in casuta JADE. N-am mai stat mult pe ganduri apoi si i-am lasat pe cei din board-ul JADE sa se pregateasca pt evenimentul de maine si am plecat la o incursiune turistica prin micul-mare Bruxelles.

Am infruntat vantul si ne-am plimbat pe stradutele impregnate de o istorie de secole, am admirat catedrale maiestuoase si ne-am pozat in fata vitrinelor cu ciocolata delicioasa. :)

Dupa ce am fost asaltati de nenumarati reprezentanti de restaurante si bistrouri, am ales sa ne potolim foamea intr-un local primitor, calduros si cu mancare gustoasa. Am plecat cu burta si cu inima impacate, gandind ca am platit un pret rezonabil.

Acum suntem iar in JADE house, unde am facut cunostinta cu delegatia din Grecia si ne pregatim sa facem un alt drum spre hotelul la care ne vom caza maine. Am promis sa dam si o mana de ajutor board-ului JADE la organizare, ca doar avem experienta :)

Pana mine, numai bine! :)

Intre deziluzie si speranta

Vorbeam zilele trecute cu diferiti prieteni de relatii si despre iluzia perfectiunii si perfectabilitatii lor. De faptul ca inca din copilarie ne sunt proiectate si ulterior, prin repetitia lor, inradacinate in memorie, niste imagini iluzorii despre modul in care evolueaza relatiile intre oameni, in special cele in familie sau in cadrul cuplului.

Alba ca Zapada, Cenusareasa, Ileana Cosanzeana si cate si mai cate alte povesti celebre ne directioneaza in crede in niste idealuri. Prin povestile citite, prin desenele sau filmele vazute la televizor, fiecare isi formeaza propria sa viziune asupra vietii, asupra dragostei, asupra viitorului. Aspect perfect legitimat de faptul ca oamenii au nevoie de visuri, de idealuri, de mici utopii pentru a-i ajuta sa se perfectioneze permanent, sa evolueze.

Invatam de mici sa discernem intre bine si rau, frumos si urat, insa oare invatam de mici sa facem diferenta intre real si imaginar?

Prin prisma experientelor de pana acum realizez forta extraordinara pe care o au cartile sau filmele in formarea unei realitati dezirabile, insa de cele mai bune ori fictive si irealizabile.
Adevarurile sunt descoperite pe calea cea grea a experientei fiecaruia, partenerii nu apar in viata noastra calare pe cai albi, romantismul idilelor la care toti speram este inlocuit de pragmatismul vietii de zi cu zi, emotiile puternice, pasiunile arzatoare si iubirile vesnice devin ecouri slabe ale unor dorinte prea putin satisfacute, transformate in frustrari si dezechilibre emotionale.

Spuneam deunazi ca iubirea atat de frumos cantata in poezii si basme este o iluzie trecatoare, o iluzie necesara ce-i drept, insa o simpla iluzie. Totul se rezuma la o barbara satisfacere a nevoilor individuale; prin relatiile interpersonale de cuplu procedam la eliminarea singuratatii, la suprimarea pornirilor sexuale, la implinirea impulsurilor afective.

Imi revin totusi in minte versurile dintr-o piesa de teatru vazuta in copilarie: ''Lasati-mi visul, inca o noapte, si apoi de buna voie il dau [...] Cand impotriva-mi vor fi toate, ma voi gandi la viata mea.'' (Misterele Londrei, 1995).

Teoretizarea New Media - focus on Digital PR

Terifianta concluzie de weekend - ma apropii cu pasi repezi de al doilea semestru al acestui an si realizez ca inca nu m-am apucat de licenta. Desigur, nu e ceva nou pentru majoritatea studentilor din ultimul an, dar presiunea psihologica resimtita in aceasta perioada nu e ceva usor descriptibil si nici usor de inteles pentru ce care nu se regasesc in aceasta situatie.

Un lucru e cert: mi-am ales deja tema lucrarii si profesorul coordonator.

Tema: Traditional PR vs. Digital PR

Prof. coord: Dorina Tudor (ex Gutu)

Fiindca inainte de a incepe orice lucru maret trebuie sa iti faci un plan si fiindca orice plan bun este precedat de un research, am facut primul pas si am cautat informatii despre Digital PR pe internet.

Poate era de la sine inteles ca pe .ro nu voi gasi mare lucru, am cautat direct pe .com materiale: articole, statistici, carti, studii de caz, orice m-ar putea ajuta.

Prima sursa descoperita este http://www.prnewsonline.com/, o jungla de informatii, numai bune de luat la puricat.

Sursele nationale lasa de dorit, nu exista carti, nu exista continut de calitate in online, poti alege cate ceva din blogurile specialistilor in domeniu, dar mult prea putin.

Salut cu aceasta ocazie initiativa dnei Gutu care ne-a pus la dispozitie New Media, si astept cu nerabdare aparitia mai multor carti de specialitate care trateaza subiectul!!!

Va voi tine la curent cu evolutia lucrarii mele si promit sa impartasesc sursele gasite.

Si pentru ca suntem inca in sesiune:

Bafta, mila si pomana!

P.S. Orice carte, revista, link ref. la tema cunoasteti mi-ar fi de folos!

Cand distantele se contracta

Atunci cand problemele se ingramadesc, cand zilele par tot mai lungi si mai morocanoase, cand stresul e cuvantul de ordine si somnul iti e tot mai sucit, intors, insuficient, singura alinare ti-o gasesti in amintirile unor zile mai senine.

Cel mai des iti vin in minte imagini din copilarie..zilele calde de vara petrecute in natura, vacantele la munte, mare, sau la nemuritorii bunici, glumele neincetate, rasetele de copii, jocurile ciudate inventate cand te plictiseai de 'fata', de 'baba oarba' sau de 'ratele si vanatorii', lipsa de griji a acelor vremuri...dar cel mai des iti aduci aminte de prietenii de atunci, de prietenii buni..de prietenii fara de care nu te inchipuiai niciodata!

Totusi, apar situatii neprevazute, ilogice, inexplicabile pentru o minte de copil, cand trebuie sa iti iei ramas bun de la prieteni si sa o luati pe drumuri separate. Suferi la inceput, ai impresia ca nu vei surmonta niciodata acea suferinta, ca lumea s-a inchis si ca ai prefera sa te inghita si pe tine in ea.. Desigura ca timpul le vindeca pe toate, ca apar alti oameni minunati si ca legi alte prietenii..insa ele nu se pot compara cu puritatea celor din anii copilariei.

Astfel ca desi oamenii pot fi despartiti de continente, mari, oceane, desi distantele par enorme, te agati ca de o ramura salvatoare de mijloacele avansate de comunicare si incerci sa distrugi barierele si sa parcurgi distantele cu viteza luminii.

Intr-adevar salvarea ne-o ofera tehnologia si chiar daca nu simti imbratisarea calda a prietenilor tai, poti simti emotia din vocile lor, caldura vorbelor duioase si placerea de a impartasi o gluma buna asa cum o faceai cu ani in urma.

Inchei prin a le multumi prietenilor mei din toate colturile lumii ca si-au unit fortele pentru a pulveriza distantele si pentru a retrai impreuna momentele minunate ale copilariei!

Retrospectiva 2008

Cu o mica intarziere de o saptamana de la inceputul anului, (dar cei care ma cunosc s-au obisnuit deja cu asta:D), imi iau si eu inima in dinti si in loc sa privesc numai la anul in care tocmai am pasit, intorc un pic privirea in urma.

Singura modalitate prin care imi pot aduce aminte cate am trait, sau mai bine zis experimentat in 2008 este sa ma uit la poze. Lucru care ma duce cu gandul la intrebarea: oare peste ani, numai pozele raman ca vesnice testimoniale a ce am fost si am trait, sau putem crea noi insine ceva solid, nemuritor?

Poze, poze, poze..cel mai frapant lucru cand privesti spre camera mea este ca s-a umplut parca subit de poze. Nici nu-mi dau seama cat de repede am adunat atatea amintiri, cert este ca le-am atarnat peste tot, fiecare coltisor al camerei murmura un moment placut din trecut.

Surpinzator, din poze descifrez ca in anul 2008 cuvantul cheie a fost: prietenie!

Am adunat gramezi digitale de poze cu prieteni, cu cei vechi si cu altii noi deopotriva, cu oameni buni, frumosi, cu oameni adevarati.

2008 a fost un an aglomerat, un an in care simt ca am muncit mai mult ca in cel precedent si sper, mai putin ca in cel in care tocmai am intrat. Facultate, BOS, AIESEC, serviciu, numesc numai cateva dintre activitatile in care m-am implicat. Cert este ca desi am avut atat de putin timp liber, l-am impartit atat de bine, reusind sa fiu mai aproape de cei dragi decat inainte.

Pe langa prietenie, anul 2008 a fost presarat cu extravagante, cu schimbari bruste, cu dezechilibre, cu emotii puternice, cu parfum de aventura. Un spirit hedonist a reusit sa se afirme spre sfarsit de an, insa a fost rapid inabusit de smerenia sarbatorilor si zace acum latent, asteptand o noua rascoala.

Pentru 2009 am planuri marete, liste lungi de obiective, unele ce asteapta de ani sa fie indeplinite, altele ce apar pe zi ce trece.

De fapt, in 2009 mi-am propus..sa fiu fericita, fiindca happiness is just a state of mind!

Si voua va doresc, sa reusiti sa fiti fericiti anul acesta fiindca depinde doar de voi!

Relatiile dintre femei si barbati (versus sau egal?)

Nu e prima oara cand imi pun problema relatiilor dintre femei si barbati, mai exact cand incerc sa definesc si sa imi explic natura relatiilor dintre noi si ei.

O sa impart relatiile intre cele profesionale si cele personale, fiindca sunt niste criterii care imi vor facilita demersul, ca sa ma exprim cat mai protocolar posibil si clar neadecvat unui blog. (special pt carcotasi, aviz lui Alex D).

Din punct de vedere profesional relatiile sunt destul de tensionate. A devenit deja stereotip faptul ca femeile ajung destul de greu pe pozitii de top fiindca inca se lupta cu mentalitatea de tip societate patriarhala in care numai barbatul conduce. Totusi, depinde de domeniul in care activeaza, in politica e cel mai greu si in meseriile strict masculine de genul: camionagiu, sudor, "manager general" :)), dar ca sa nu discriminez, exista si domenii "strict" feminine, cum ar fi cele legate de comunicare, mass media, in care 80% activeaza femei.

Totusi, parca si in Romania ultimilor ani lucrurile au inceput sa se schimbe, ierarhiile au inceput sa se inverseze. Exista tot mai multe femei cu cariera si tot mai multi barbati ramasi la vatra, care au grija de casa, copii. Si uite asa intram in a doua parte a problemei, relatiile personale dintre femei si barbati.

Desi mereu am sperat la un echilibru de forte, concluzia e mai putin prietenoasa decat ma asteptam, si anume: nu exista si nu poate fi creat un echilibru afectiv in cadrul relatiei amoroase dintre un barbat si o femeie. Ca si fericirea, o stare de echilibru continua nu poate fi intretinuta.
Intotdeauna va exista un cocos si o gaina, oricat de permisivi vom fi, gaina + gaina nu fac oua si nici cocos + cocos. Prin urmare, desi raportul de forte se poate inversa pe parcursul unei relatii, intotdeauna va fi unul care va domina si un altul care va fi dominat. Intotdeauna va fi unul care iubeste si celalalt care...e iubit, unul care se cearta si celalalt care tace, unul care sufera si celalalt care..sufera de grija altuia...

Verificabil este ca intre femei si barbati nu poti pune niciodata semnul egalitatii, intotdeauna va fi o competitie, atat in relatiile profesionale, cat si in cele personale. Cred ca inca de la inceputul unei relatii pana la tribunal sau pana cand isi da obstescul sfarsit, cazul se intituleaza Maria vs Ion, fiindca exista numai femeie vs. barbat.

Pragu' de 3

Fiindca tuturor "ne plac" definitiile, imi voi exercita talentul de "mare specialist in domeniu" si voi spune ca:
Pragu' de 3 este formula folosita de cei care sunt implicati in relatii de durata pentru a descrie criza care apare dupa aproximativ 3 ani. Unii zic ca in special baietii intra intr-o stare foarte ciudata cu manifestari asemanatoare transformarilor psihologice specifice andropauzei..navoia de schimbare, de a experimenta ceva nou, stari de confuzie, de tulburare, de tristete alternata cu bucurie inexplicabile, iesiri nervoase nemotivate, inconsistenta..nu sunt experta, dar multe dintre ele sunt caracteristice si adolescentei..

Din pacate, toate transformarile astea genereaza conflicte ce duc in final la despartire. Multe relatii ce pareau mai solide ca unele casnicii longevive si respectabile se destrama fara drept de apel. Pasiunea inflacarata de la inceput e inabusita de gesturi reflex, concesiile facute odata fara preget sunt acoperite de orgolii si competitii stupide ce urmaresc a demonstra cine a avut de mai multe ori dreptate, pretextele de a darui nimicuri speciale, cautate cu disperare inainte si momentele de un romantism aproape diabetic sunt inlocuite de reprosuri bine ticluite si vechi motive de cearta neincetat invocate.

Totul devine inutil... Problemele sunt hiperbolizate si solutiile intarzie sa apara. De fapt, totul porneste de la lipsa de comunicare, ca in orice conflict. Si daca ti se pare ca ai comunicat mult, ia mai gandeste-te si la cum ai facut-o. Apropo, daca tipi asta nu inseamna ca ai comunicat in adevaratul sens al cuvantului. Comunicarea inseamna sa vorbesti o data si sa asculti de doua ori.

Trist este ca de multe ori nu iti mai pasa de ce zice cel de langa tine, parca te imbolnavesti subit de sindromul ADD. Apoi, fiecare incepe sa vorbeasca pe limba lui si in final, deveniti doi straini care nu gasesc nimic macar un motiv care sa ii uneasca.

Partea buna a lucrurilor este ca se zice ca daca treceti de "pragu' de 3" sunteti salvati.

Sfatul meu: nu va autosugestionati cu teoriile astea faimoase, incercati sa va rezolvati problemele atunci cand apar, iubiti-va si respectati-va si daca chiar nu se mai poate, puneti capat si straduiti-va sa fiti fericiti, in orice formula si la orice varsta (a relatiei).